sâmbătă, 27 septembrie 2014

Cerc vicios

                  ,,De fapt nici n-am trait/ Doar am visat.” ( Boris Ioachim)

                  Cata profunzime pot cuprinde doua versuri, aparent simple!
                   De cand ma stiu, starea de visare este o particula a personalitatii mele care ma caracterizeaza. Nu, nu e totuna cu visele de noapte, in care subconstientul isi spune povestile sale. Este vorba de acele vise cu ochii deschisi, in care totul in jur apare schimbat, ca si cum ai privi lumea printr-un spectru care ii modifica dimensiunile, culorile, facand-o mai frumoasa. Imi place felul cum se vede lumea din perspectiva viselor!
                   Problema apare in momentul in care dusul rece al realitatii imprastie voalul viselor si iti dai seama ca totul a fost doar plasmuire a propriei imaginatii. Abia atunci intelegi ca nu ai trait cu adevarat nimic din ceea ce ti s-a parut frumos si ca oamenii nu sunt asa cum ti-ai dorit sa fie, cum i-ai infrumusetat tu. Observi ca realitatea nu e colorata, ci are nuante anoste de gri.
                   Intri intr-un cerc vicios: pentru a putea supravietui in griul cotidianului, trebuie sa te intorci la vis.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu