sâmbătă, 27 septembrie 2014

Fascinatii

          Exista oameni care fascineaza, fara a face vreun efort pentru aceasta, fara ca macar sa -si doreasca , poate ca unii nici macar nu sunt constienti de puterea lor. Unii te fascineaza prin privire, altii prin voce, altii te fascineaza de la distanta, fara sa - i vezi, doar prin cuvintele care parca au o vraja ascunsa. Am cunoscut astfel de oameni.
           Unul dintre ei nu impresioneaza, la prima vedere, prin calitati fizice deosebite: un barbat brunet, trecut de 50 de ani, cred (nu ma pricep grozav la cifre, nici in ceea ce priveste aprecierea varstei cuiva) cu parul abia atins de cateva fire albe, de statura medie si cu un mijloc nu tocmai zvelt. A intrat in sala de curs, s-a asezat tacut la catedra, apoi ne-a privit cu niste ochi intunecati, in care mi s-a parut ca se oglindeste o nota de tristete. Apoi i-am auzit vocea, coborata parca din basmele copilariei si dintr-o data ochii aceia intunecati au capatat o stralucire aparte.
           Nu m-am inselat, vocea aceea avea o mare legatura cu basmele copilariei si, desi cursurile erau dupa-amiaza, dupa orele de serviciu, cand toti masteranzii eram obositi, preocupati de problemele cotidiene, pentru 4 ore paseam intr-o alta lume. Reusea acea voce sa ne faca sa uitam de probleme, sa intram profund in noi insine si sa ne regasim linistea.  Cum? Spunandu-ne, printre problemele teoretice ale cursului, desigur, in stransa legatura cu ceea ce studiam, cate una sau mai multe ,,povesti”. Iata un exemplu:
            ,,Astazi ma voi adresa fetitei care se afla in interiorul sufletului tau, pentru ca doar ea poate sa inteleaga povestea pe care ti-o voi spune. Apoi maine, sau poate in alta zi, ea va ajuta adultul din tine sa treaca peste greutatile care te intristeaza.
               A fost odata o fetita care avea in casa o multime de oglinzi. Numai ca, de cate ori se uita in oglinda nu putea sa vada imaginea ei adevarata.Era speriata si nu indraznea sa spuna celorlalti ca ea vedea in oglinda numai o imagine neclara...ajunsese sa creada ca asa si era in realitate: o forma neclara, fara prea mare importanta. De aceea era foarte nefericita, cu atat mai mult cu cat si cei din jur se purtau cu indiferenta fata de ea.
Intr-o zi fetita a mers la un magazin de oglinzi si i-a spus vanzatorului ca oglinzile sunt defecte. Vanzatorul i-a spus ca stie care este problema ei: el poate sa o vada in oglinda, dar ea nu se putea vedea, pentru ca nu se uita la ea ca sa se vada cine este. Apoi a continuat sa discute cu fetita, spunandu-i ca ea isi poate construi singura imaginea din oglinda, cu mintea ei, asa cum isi doreste. 
                Fetita a aflat ca oglinda reflecta doar o imagine a felului cum credea si simtea despre ea insasi. ”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu