luni, 29 iunie 2015

Rauri

Noi, oamenii, suntem uneori asemeni unor rauri: curgem lin sau tumultuos, sapandu-ne albia prin viata, pana cand o furtuna din interiorul nostru sau din afara noastra ne face sa iesim dincolo de maluri, sa rupem zagazuri.  Dupa o vreme, secatuiti, ne intoarcem in matca si ne reluam curgerea, lina sau tumultuoasa, pana la urmatoarea furtuna.

luni, 23 februarie 2015

CONȘTIENȚA - capcanele și șansele realității ( Anthony de Mello)

Mi-am notat câteva din ideile ce mi-au atras atenția, pentru a putea reveni asupra lor mai târziu:

,,Cei mai mulți oameni îți spun că vor să treacă de grădiniță - dar să nu-i crezi. Nu-i crede! Tot ce vor de la tine e să le repari jucăriile stricate (Dă-mi înapoi soția! Dă-mi înapoi slujba...) Asta este ce vor ei: vor alte jucării în locul celor vechi. Atât. Chiar și cel mai bun psiholog îți va spune că oamenii nu vor cu adevărat să fie vindecați. Ceea ce vor este alinare; vindecarea e dureroasă.”

,, ... oamenii ... trebuie să sufere îndeajuns de mult într-o relație, până să se trezească și să spună: ,,M-am săturat! Trebuie să existe o cale mai bună de a trăi, decât dependența de altă ființă umană.” Doar când ești sătul de suferința ta poți să ieși din ea.”

,,Trăim cu idei nebunești despre iubire, despre relații. despre fericire, despre bucurie, despre tot.”

,,Trebuie să vă acceptați demonii - pentru că, atunci când vă luptați cu ei, îi întăriți.”

,,Observarea de sine ... înseamnă să supraveghezi cât poți de atent tot ce se petrece în tine și în jurul tău, privind ca și cum toate s-ar întâmpla altcuiva.... Tu nu te identifici cu ceea ce se întâmplă, privești lucrurile ca și cum nu ai avea nicio legătură cu ele. Motivul pentru care suferi din cauza depresiei și anxietăților tale este că te identifici cu ele. (...) Tu nu ești depresia ta. Aceasta este un fel de farsă ciudată a minții, un fel de iluzie ciudată. Tu te-ai amăgit singur și ai ajuns să gândești - deși nu-ți dai seama de aceasta - că tu ești depresia ta, că tu ești anxietatea ta, că tu ești bucuria ta sau emoțiile pe care le ai.”

,,Este dureros sa vezi cum îți sunt distruse iluziile.”

vineri, 20 februarie 2015

File de jurnal

A cata oara astazi imi spun ca trebuie sa fiu rezonabila si sa revin cu picioarele pe pamant?
Sunt absenta total, invadata de ganduri pesimiste. Din nou, ca si altadata, ignor realitatea, desi ceea ce m-a adus iar in aceasta stare este legat tot de realitatea cruda, arida. Visam... ca eram fericita, pluteam intr-un nor de ,,bine``...
Si dintr-o data, viata ma trezeste, aplicandu-mi un dus rece ... poate chiar prea inghetat, dar nu de ajuns incat sa-mi inghete si sentimentele.

miercuri, 18 februarie 2015

Predispozitie feminina

Femeile, prin esenta, dispun de un simt in plus, numai al lor, de o predispozitie proprie: aceea de a mitiza barbatul! Le place sa-l ,,vada`` mai mult asa cum si l-ar fi dorit sa fie decat cum este in realitate. Au tendinta de a-l aureola. Specia le-a inzestrat cu capacitatea de a compensa prin inchipuire acea parte concreta de viata de care realitatea propriu-zisa le frustreaza. Sunt, in general, mai ,,idealiste`` decat barbatii, capabile sa traiasca pe planul amintirilor sau al simplei imaginatii, cu aceeasi intensitate, mergand uneori pana la a confunda chiar, sau a suplini, planurile.
Aceasta tendinta le ajuta sa suporte mai usor realitatea, pe care ele o infrumuseteaza cu inconstienta, asigurand cuplului o nebanuita stabilitate, dar le poate fi si fatala in cazul in care imaginatia a lucrat prea mult, lasand sau mai bine zis creand o adevarata prapastie intre ea si realitate.

Amintiri ce se cer uitate


,, amintiri ce se cer uitate, smulse din memorie.
Fireste, dupa ce am trecut prin atatea incercari, ar fi fost de asteptat sa devin mai inteleapta, sa-mi revizuiesc intrucatva felul de a intelege viata.
Nu ca pe un cros continuu, cum am facut-o pana acum, ci ca pe un prilej de eventuale poticniri, renuntari, infrangeri, asteptari, absentari, intarzieri... Unele, necesare. Ar fi trebuit sa observ macar cu intarziere ca, cei care alearga pana cad extenuati de efort, incapabili sa-si ofere o clipa de ragaz pentru a-si trage sufletul, sunt egali cu semenii lor care nu se grabesc, ca isi impart vesnicia impreuna.
Dar eu n-am invatat nimic. ... Eu mi-am potrivit din timp, ca de obicei, ceasul sa sune, sa ma avertizeze, ca nu cumva sa intarzii si sa pierd trenul, trenul meu, fara de care nu as mai ajunge...
Unde?``

marți, 20 ianuarie 2015

Forme de comunicare

,,Nu tot ce intenţionăm reuşim să spunem, nu tot ce spunem se aude şi se înţelege, se înţelege şi ce nu spunem, iar ceea ce se înţelege nu depinde de noi ce devine.”
( Laurenţiu Şoitu)
Comunicarea apare ca un sistem complex, marcat de un ansamblu de factori materiali, psihologici, cognitivi şi sociali. Orice proces de comunicare are o triplă dimensiune:comunicarea exteriorizată (acţiunile verbale şi nonverbale observabile de către interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se înţelege dincolo de cuvinte) şi intracomunicarea (comunicarea realizată de fiecare individ în forul său interior , la nivelul sinelui).
În cadrul unei organizaţii pot fi identificate mai multe forme de comunicare, dintre care am ales să fac referire la următoarele, exemplificate în cadrul organizaţiei şcolare unde îmi desfăşor activitatea:
1.Comunicarea pe verticală – stabilită între posturi aflate în relaţii de sub sau supraordonare:
a).Descendentă – de la manager spre subordonaţi, cuprinzând decizii, reglementări, instrucţiuni, transmiterea de sarcini, solicitarea de informaţii.
Cauze ce pot determina uneori funcţionarea ineficientă:
Ø  mesajul poate fi filtrat în timp ce este vehiculat de la un nivel la altul, deoarece fiecare nivel interpretează mesajele în funcţie de propriile necesităţi sau obiective;
Ø  mesajul poate fi interceptat pe parcurs şi oprit de unii membri, pentru a nu ajunge la toti colegii, dintr-o concurenţă prost înţeleasă, datorată restrângerilor de activitate;
Ø  mesajul poate fi ignorat de subordonat, fiind considerat o manifestare a unui stil directiv folosit în exces.
b).Ascendentă – de la subordonaţi spre şef, având un rol esenţial deoarece se constituie în feed-back al informaţiilor primite pe cale descendentă.
Cauze ale ineficienţei:
Ø  distorsionarea informaţiei de teama de ,,a nu supăra pe şeful”;
Ø  distorsionarea informaţiei din dorinţa de a face o impresie bună în faţa şefului;
Ø  conflicte interne între şef şi subordonaţi.
2. Comunicarea pe orizontală – are drept scop coordonarea activităţii departamentelor aflate pe acelaşi nivel ierarhic în organigramă ( catedrele pe discipline, comisiile din cadrul şcolii...etc.).
După modul de transmitere, se poate distinge:
Ø  comunicare scrisă – utilizată în proporţie ridicată în cadrul instituţiilor şcolare, constând în solicitarea sau transmiterea de norme interne, rapoarte, decizii, planuri, scrisori adresate unor persoane aflate în interiorul sau în afara organizaţiei, dar în acelaşi timp reprezintă şi un instrument de lucru în cazul elevilor şcolari sau preşcolari.


Avantaje
Dezavantaje
·         oferă un timp mai mare de argumentare sau gândire;
·         este lipsită de implicare emoţională;
·         asigură o diversitate sporită ideilor , concizie, claritate;
·         se poate realiza fără perturbări din partea celorlalţi participanţi la comunicare;
·         nu necesită prezenţa şi disponibilitatea simultană a participanţilor;
·         constituie un mod prestigios de stabilire a relaţiilor  dintre diferite persoane.
·   depersonalizarea comunicării prin eliminarea  relaţiei directe dintre participanţi;
·   consum ridicat de timp;
·   costul ridicat care presupune nu numai cheltuiei directe: hârtie, mijloace de prelucrare, tipărire şi trensmitere- ci şi cheltuieli indirecte cerute de conservarea în dosare şi spaţii special amenajate.
Ø  comunicare verbală – cea mai frecvent utilizată în cadrul organizaţiei, influenţată însă, de părerile personale, valorile şi reperele la care se raportează indivizii atunci când transmit şi receptează mesaje.

Avantaje
Dezavantaje
·         stabileşte relaţii directe personalizate între manager şi executanţi, oferindu-le angajaţilor sentimentul de participare la viaţa organizaţiei şi de consideraţie.
·         permite flexibilitatea comunicării oferind posibilitatea adaptării mesajului la gradul de recepţie prin urmărirea reacţiilor participanţilor la discuţie;
·         are o viteză ridicată de emisie şi recepţie;
·         informarea poate fi nuanţată şi persuasivă;
·         permite valorificarea rapidă a unor situaţii şi acţiunea imediată în cazul unor urgenţe;
·         costurile sunt mult mai reduse faţă de cele ale comunicării în scris.

·         necesită prezenţa simultană a interlocutorilor;
·         multiplică timpul consumat;
·         transmiterea succesivă prin diferite trepte ierarhice (profesor / director, părinte / director, directe inspector...) se face dificil şi cu mari pierderi de substanţă informaţională.
Ø  comunicarea nonverbală – poate fi un instrument eficient care facilitează emiterea şi descifrarea mesajelor. Se referă la: expresia feţei, contactul ochilor, gestica şi poziţiile capului, modul de folosire a spaţiului (distanţa intimă, distanţa personală, distanţa socială, distanţa publică). Problemele care pot să  apară în înţelegerea mesajelor nonverbale ţin de posibilitatea interpretării greşite a indicatorilor amintiţi anterior.